Aceste două tipuri de acizi nucleici sunt prezente în toate organismele vii, având rol important în desfăşurarea proceselor vitale normale şi patologice; acizii dezoxiribonucleici sunt substanţele de bază în aparatul genetic, care asigură ereditatea şi variabilitatea, pe când acizii ribonucleici au mai mult rol funcţional legat de sinteza proteinelor.
ADN – ACIDUL DEZOXIRIBONUCLEIC este materialul genetic al corpului fiind principalul constituent chimic al cromozomilor. Fiecare cromozom conţine câte o moleculă de ADN care este suport al controlului activităţilor celulare şi al transmiterii caracterelor ereditare.
Molecula de ADN este foarte lungă şi este formată din două fire răsucite unul în jurul celuilalt formând o dublă elice. Secvenţialitatea structurilor de pe lanţurile ADN-ului formează un cod special, codul genetic care stabileşte cum arată, creşte şi funcţionează corpul.
Pe unul dintre fire se află informaţiile coordonează sinteza proteinelor de către enzime. Proteinele sunt cele care controlează activitatea celulară. În timpul diviziunii celulare, enzimele separă cele două fire şi sintetizează alte două fire noi în faţa celor vechi. Astfel se formează două noi molecule de ADN, identice cu cea iniţială. Aceste două noi molecule de ADN sunt destinate fiecare în parte câte unei alte celule-fiice. Acest fenomen, denumit replicarea ADN-ului, asigură identitatea genetică în timpul multiplicării celulare.
Exista multiple infecţii virale la nivelul ADN-ului ce provoacă diferite boli. De exemplu, infectarea ADN cu Papilomavirusul uman poate duce la apariţia negilor şi a displaziilor în diferite zone ale corpului, dar mai ales în zona genitală unde poate provoca cancerul de col.
ARN – ACIDUL RIBONUCLEIC este un acid nucleic care utilizează informaţia ereditară purtată de către acidul dezoxiribonucleic (ADN) pentru sinteza proteinelor. Molecula de ARN are o structură analoagă cu cea a unui fir de ADN. În nucleul celular, informaţia genetică purtată de către ADN este transmisă în ARN, apoi tradusă într-o proteină a citoplasmei care este totalitatea elementelor dintr-o moleculă, mai puţin nucleul.
Bibliografie:
Dicţionar de Medicină Larousse, Ed. Univers Enciclopedic 1998
Manualul Merk, ediţia a XVIII-a, Editura ALL
