Ficatul gras, denumit și steatoză hepatică, reprezintă acumularea excesivă de grăsimi – trigliceride – în celula hepatică, denumită hepatocit. Uneori, afecțiunea poate fi însoțită și de o inflamație a ficatului, caz în care este vorba despre steatohepatită.
Netratarea ficatului gras va duce, în timp, la complicații, așa că este important să cunoști care sunt cauzele care duc la declanșarea acestei afecțiuni, care sunt simptomele, cum are loc diagnosticarea, precum și cum poți preveni îmbolnăvirea.
- Care sunt tipurile de ficat gras în funcție de cauzele declanșatoare
- Care sunt simptomele ficatului gras
- Cum au loc diagnosticarea și evaluarea ficatului gras
- Ce este recomandat pacienților cu ficat gras
- La ce complicații poate duce ficatul gras
- Metode de prevenire a ficatului gras
Care sunt tipurile de ficat gras în funcție de cauzele declanșatoare
Există mai multe tipuri de ficat gras, în funcție de cauzele care au dus la declanșarea afecțiunii.
Ficat gras nonalcoolic
În cazul ficatului gras nonalcoolic, nu se cunosc cauzele concrete care au dus la acumularea de grăsimi în zona ficatului. Totuși, acest tip de afecțiune apare cel mai frecvent în cazul persoanelor care au:
- diabet;
- prediabet – situație în care nivelul glicemiei pe nemâncate este între 100 și 125 mg%;
- obezitate – atunci când greutatea corporală este mai mare cu 25% față de greutatea normală;
- colesterol sau nivel scăzut al trigliceridelor serice;
- hipertensiune arterială
Ficatul gras alcoolic
Ficatul gras alcoolic apare în urma consumului excesiv de alcool. Cantitatea de alcool permisă este diferită în funcție de sex. Astfel, în cazul femeilor, este considerat excesiv consumul a mai mult de 20 de grame de alcool pe zi și, în cazul bărbaților, consumul a peste 30 de grame pe zi.
Acest lucru înseamnă că, pentru a menține limitele unui consum sigur, o femeie poate bea cel mult 500 de mililitri de bere pe zi sau maximum două pahare cu vin, iar un bărbat nu ar trebui să depășească 750 de mililitri de bere sau 3 pahare cu vin pe zi.
Acumularea de grăsimi în zona ficatului se poate produce și dacă persoana în cauză suferă de una dintre următoarele afecțiuni:
- hepatită cronică virală C;
- boala Wilson – este o afecțiune genetică, presupunând depunerea de cupru în ficat;
- sindromul Reye – afectează copiii care suferă de boli care au printre simptome febra, cum ar fi gripa, și care se tratează cu aspirină.
Alte cauze ale ficatului gras sunt administrarea unor medicamente în cazul pacienților cu afecțiuni specifice:
- amiodaronă – folosit pentru tratarea afecțiunilor cardiace;
- tamoxifen – utilizat în cazul neoplasmului de sân;
- metotrexat – în reumatologie și oncologie.
De asemenea, ficatul gras poate apărea, foarte rar, în cazul femeilor însărcinate sau după reintroducerea alimentației la pacienții cu inaniție, în cazul în care regimul alimentar debutează cu un aport caloric prea mare.
Care sunt simptomele ficatului gras
- senzație acută de oboseală;
- lipsă de energie;
- dureri în zona abdomenului;
- dureri în zona subcostală;
- inflamarea zonei din partea dreaptă a abdomenului;
- apetit scăzut;
- scăderea în greutate;
- senzație de greață.
De cele mai multe ori, persoanele afectate descoperă că suferă de steatoză în urma analizelor de rutină.
Cum are loc diagnosticarea și evaluarea ficatului gras
Diagnosticul de ficat gras se pune în urma unor investigații amănunțite, primul semn că o persoană ar putea avea această afecțiune fiind un nivel prea mare de transaminaze în sânge.
Diagnosticarea ficatului gras
Primul pas în diagnosticare este anamneza, în care medicul cere pacientului informații despre simptomele resimțite (dacă acestea există) și despre istoricul medical al său și al familiei sale. Anamneza presupune și un control fizic, în care medicul măsoară circumferința abdominală și palpează abdomenul.
Ulterior anamnezei, sunt necesare analize de sânge, prin care se măsoară nivelul:
- enzimelor hepatice – aspartataminotransferaze (AST), alaninaminotransferaze (ALT);
- lipidelor serice – colesterol, trigliceride;
- glicemiei – glucoza serică;
- markerilor virali – anticorpi Anti VHC (virusul hepatitei C), AgHBs (virusul hepatitei B).
De asemenea, în diagnosticarea ficatului gras sunt utile și procedurile imagistice:
- ecografie abdominală;
- CT (tomografie computerizată);
- RMN (rezonanță magnetică nucleară).
CT-ul și RMN-ul nu vor depista cu certitudine anomaliile medicale nedetectate în urma ecografiei, deoarece sunt inferioare acesteia ca sensibilitate (în cazul CT) și ca specificitate (RMN). Există, însă, și varianta spectroscopiei prin RMN – aceasta analizează lipidele pentru a verifica prezența unor cantități mici de grăsime în ficat. Metoda este una mai rar folosită, deoarece este mai costisitoare și nu poate fi aplicată cu orice aparat.
Evaluarea ficatului gras
Pentru evaluarea ficatului, pot fi folosite metode invazive – precum biopsia hepatică – sau noninvazive – testele Fibroscan sau FibroMax.
Biopsia hepatică se realizează prin colectarea unei mostre de țesut de la nivelul ficatului cu ajutorul unui ac, care este, ulterior, analizată în laborator.
Testul Fibroscan se folosește de ultrasunete pentru a se aprecia duritatea ficatului, în timp ce FibroMax presupune recoltarea unei probe de sânge prin care se află atât cantitatea de grăsime acumulată în zona ficatului, cât și nivelul de inflamație a organului.
Ce este recomandat pacienților cu ficat gras
Tratamentul pentru pacienții cu ficat gras implică respectarea unui regim igieno-dietetic. Nu există un tratament medicamentos standard care să vindece ficatul gras, deși au fost și sunt cercetate mai multe terapii în acest sens.
Recomandări în cazul pacienților cu ficat gras nonalcoolic
Pentru a preveni evoluția bolii și pentru a diminua intensitatea simptomelor, dacă acestea sunt prezente, persoanele cu ficat gras nonalcoolic ar trebui să evite consumul de alcool și să se implice regulat în activități fizice. În cazul persoanelor supraponderale care suferă de acest tip de ficat gras, este esențială scăderea în greutate.
Recomandări în cazul pacienților cu ficat gras alcoolic
În cazul ficatului gras apărut ca urmare a consumului excesiv de alcool, trebuie, în primul rând, ca pacientul să renunțe în totalitate la acest viciu. Din cauză că această afecțiune implică, adesea, și deficiențe nutriționale, persoana ar trebui și să urmeze un regim alimentar mai bogat în proteine și calorii decât un regim obișnuit.
Scopul restricționării regimului alimentar – în cazul ambelor tipuri de ficat gras – este reducerea concentrației de grăsime din ficat.
La ce complicații poate duce ficatul gras
În timp, dacă persoana afectată nu pune în aplicare măsurile necesare recomandate de medic, ficatul gras poate conduce la unele complicații, deoarece grăsimea acumulată distruge celulele hepatice.
Primele complicații apărute sunt inflamația, necroza și regenerarea nodulară. Acestea au ca efect creșterea în dimensiuni a ficatului și dereglarea modului de funcționare a organului. În cazul în care boala a fost cauzată de infecția cu virusul hepatic B sau C sau de consumul de alcool, aceasta poate evolua spre ciroză hepatică sau carcinom hepatic.
În cazul persoanelor care au ficatul gras, suferă de diabet și nu respectă un regim alimentar special, există riscul dezvoltării fibrozei hepatice.
Alte complicații care pot apărea sunt:
- icterul – care se manifestă prin îngălbenirea pielii și a albului ochilor;
- diverse edeme;
- ascita – care presupune acumularea de lichid în cavitatea peritoneală.
Metode de prevenire a ficatului gras
Chiar dacă, de multe ori, boala ficatului gras nu prezintă simptome, aceasta poate evolua spre afecțiuni mai grave de sănătate. De aceea, cel mai bine este să o previi astfel:
- urmează un regim alimentar sănătos – care să conțină o cantitate redusă de grăsimi animale, dar care să fie bogat în legume, fructe și grăsimi sănătoase (consumă, de exemplu, ulei de măsline și avocado);
- fă în fiecare zi sport – nu în exces, dar suficient cât să îți ocrotești ficatul și să te menții în formă;
- nu consuma alcool în exces.
Aplicând aceste măsuri și acordând atenție stilului de viață pe care îl ai, diminuezi riscul de a fi afectat de boala ficatului gras. În plus, recomandat este să îți faci periodic, o dată pe an, analizele de rutină, astfel încât să poți depista din timp eventualele nereguli ale modului de funcționare a organismului tău.
